NUMAI  VÂNTUL

Războaiele-omenirii
Au însângerat pământul,
Dar durerea nimicirii
A simțit-o numai vântul...

 

Moraliști din varii spețe
Și-au expus pe rând cuvântul,
Însă ale lor povețe
Le-a-nțeles deplin doar vântul...

 

Iubiri ce ard, iubiri ce dor,
Și-au spus vremii simțământul;
Acum, eternitatea lor
O adie-n șoaptă vântul...

 

Credințe, visuri de eter,
Scriu pe aripi jurământul,
Însă zborul lor spre cer
Mâine-l va sui doar vântul...

 

Chiar libertatea de a fi
Și-a mai temperat avântul,
Căci liber ești doar a muri!
Știe acest lucru vântul...

 

Speranțele mereu apar,
Apoi își găsesc mormântul,
Și cum se nasc, așa dispar!
Ce rămâne? Numai vântul...