MĂRȚIȘOR

Ghiocelul poartă
un fes de zăpadă
fulguit cu artă,
Iarna să nu-l vadă
că a ieșit pe stradă.
În fața casei mele,
pe prag s-a pus să șadă,
alungând trei clipe rele.

 

 

Ca să le înșele,

vestește primăvara,
convinge niște stele
să-mi lumineze seara,
să-mi prindă-n piept comoara
de dragoste și dor,
din gând să-mi ia povara
și-mi dă un mărțișor.

 

Din volumul de versuri ”Secundele pierdute ale poeziei”