Vii tot mai rar în vizită pe-aici
Și-atunci când vii, mereu pe fugă ești,
Nerămânând în urmă-ți alb și nici
Vreo amintire-n sacul cu povești.

 

Mai stai la noi! Cu doruri să ne-atingi,
Să construiești palate de cleștar,
Un alb-lumină-n suflet să prelingi,
Cărunții fulgi ne ningă-n tâmple iar...

 

E iarn-acum, spun unii, dar nu-i cred,
Ce false anotimpuri se succed!

 

Mai vino, veche iarnă și ca dar,
Cărunții fulgi ne ningă-n tâmple iar...