Înapoi în viitor

  întoarcerea călătorului din Trecut

Era o specie ciudată

Care mai știa să scrie

Pe o bucată de hârtie...

Mi se părea așa prostie!

Unii, cu un aer mai bizar,

Interpretau un soi de semne

Citit se numea, pesemne...

Ce preocupări nedemne!

Erau urâți, cu capul mare,

Și-o stranie trăire-aveau,

Iubire, parcă, îi ziceau,

Îți dai seama c-o simțeau?

Le-am văzut pe toate astea

Și încă multe grozăvii,

Cum e dorința de a ști,

Și însuși faptul că par vii!

Imagine gratuită Pixabay

© 2024 simonamihutiu.ro