Foto: Lia Tătar

CU GÂNDURI EUROPENE

       Întotdeauna citesc cu luare aminte articolele scrise de domnul academician Ioan Aurel Pop. Îi apreciez erudiția, logica expunerii, echilibrul și patriotismul profund. Articolele domniei sale stârnesc, nasc în cititori reflecții proprii, întrebări și răspunsuri, iar Revista Vatra Veche este cu atât mai valoroasă cu cât găzduiește cuvintele dumnealui. În numărul 12 / 2022,  articolul său, „Despre educație prin limbă și istorie”, focusat pe importanța istoriei naționale în contextul integrării ei europene și pe cauzele pentru care a eșuat manualul de cetățenie europeană, se constituie în discursul unui veritabil și de mare valoare, locuitor al bătrânului continent.
       Ar fi utopic să ne gândim că putem supraviețui izolați de restul lumii. Așa după cum corpul uman este într-o continuă interrelație cu mediul extern, tot așa și o nație comunică cu tot ceea ce o înconjoară. Comunicarea, însă, este biunivocă. Când un trup va primi doar impulsuri externe, neputând să-și manifeste, să-și calibreze armonizându-și răspunsul, acel corp va sfârși strivit.
       Avem nevoie de Europa dar, în egală măsură ar trebui să fie conștientă și Europa că are nevoie de noi, că are nevoie de fiecare popor în parte. Ne dorim să avem un destin european, binemeritat aș spune, după secole în care am fost doar „străjerii” ei, un spațiu-tampon la răscrucea dintre imperii. Este necesară o Europă Unită și acest lucru este mai vizibil ca niciodată, dar cred că ar fi fantezist a ne gândi acum că o Europă Unită înseamnă existența unui singur popor european, cum ar dori unii globaliști să itereze. Fiecare popor vine cu propria tradiție, propria istorie și cultură, care se cer a fi cunoscute. Veacurile nu se pot șterge, istoria nu se poate uita. A nu le respecta presupune o funcțiune dictatorială, o respingere în definitiv a principiilor de bază care au condus la configurarea Uniunii Europene.

În foto cademician Ioan Aurel Pop

       „De multe ori, dimensiunea istorică a lumii noastre este trecută sub tăcere sau chiar dispreţuită, dacă nu în chip manifest, atunci în forme tacite”, scrie Ioan Aurel Pop în articolul său.
       Atitudinea conducătorilor unor țări față de România, spre exemplu, este inexplicabilă din acest punct de vedere. Indiferent cum am cataloga diplomația românească sau cum am cuantifica interesele versatile ale unor state, ascunse sub masca indiferenței sau, dimpotrivă, a aroganței, a lipsei de echilibru, mergând până la ostilitate, această atitudine poate duce în final la o lipsă de coeziune.
       „Multe țări se crispează în carapacea lor, își apără (sau cred că își apără) valorile naționale, ridică forțe politice și ideologii exclusiviste, promovează discursuri xenofobe, reinventează frontiere, garduri și ziduri. Cu alte cuvinte, unitatea e încă formală”, ne spune autorul articolului, explicând și cauzele pentru care apariția unui manual de cetățenie europeană a eșuat.
       Personal, cred că o Europă Unită nu va avea șansa să reziste decât prin tratate corect stipulate și respectate. Supărați pe corupția din țară n-am observat corupția din Instituțiile Europene și nici slaba capacitate decizională, greoaie, întârziată și adesea nepotrivită, ca reacție la stimuli externi ei. Nu este de mirare că în atare condiții s-a permis raptul economic al unor țări nou-venite și se creează condițiile unor recidive ale extremismului, ale fascismului și condițiile infiltrării odioase a comunismului de tip bolșevic. La fizică așa am învățat că orice efect are o cauză, iar istoria are și ea o dimensiune fizică, regula aplicându-i-se nemijlocit. În acest sens, sunt foarte elocvente cuvintele sale din finalul articolului:
       „Trebuie să milităm pentru cunoaştere şi pentru acumularea în mințile tinerilor a unui bagaj de cunoştinţe. Trebuie să ştim cu toţii ce sunt europenii, de ce suntem europeni, de ce este bine să fim europeni. Trebuie să învăţăm să preţuim diversitatea, multilingvismul şi mai ales alteritatea. Toate acestea sunt valori, iar valorile se formează prin educație, inclusiv prin „educația pentru cetățenia europeană.”
       Pe de altă parte, globalist privind, în noua eră a I.A. cred că este necesar să fie afirmată în scris cu argumentele istorice, dimensiunea spațiului și temporalului existenței noastre, de către cei care au înzestrarea profesională și intelectuală de a o face, cum este cazul domnului academician Ioan Aurel Pop și a altor istorici de bună credință.
       Consider că trebuie să ne exprimăm identitatea națională și culturală, sub orice formă, atât cât mai putem, cât încă mai suntem! Alții nu o vor face pentru noi!
       S-ar părea că noi toți vom deveni niște mici nervuri periferice, introducători de date, de care vor beneficia fără discenământul analizei, multe generații prezente și viitoare! Este important, în opinia mea, ca datele introduse să fie corecte și în cantitate cât mai mare, traduse și în alte limbi convenționale de mare circulație. Dacă tot se preconizează că I.A., în evoluția zdrobitoare pe care o va avea, va fi capabilă să-și dezvolte propria conștiință, atunci măcar să aibă și o fărâmă din conștiința noastră de neam acolo.
       Articolul domnului academician Ioan Aurel Pop pledează pentru dreptate, pentru necesitatea istoriei în educația europeană, dar cu spirit drept, în temeiul adevărurilor istorice și cu echilibru, „iar din echilibru – ne spune dumnealui – fac parte şi toate dimensiunile timpului, adică prezentul, trecutul şi viitorul. Dacă pentru a ne trăi viaţa prezentă este esenţial să ne gândim la viitor, pentru a o înţelege trebuie cu necesitate să ne cunoaştem trecutul”.
       Rândurile sale se constituie într-un discurs european de mare valoare:
       M-am bucurat să am oportunitatea lecturării unui material atât de special în Revista ”Vatra Veche”.

Simona Mihuțiu

Întoarcere la pagina ESEU

Cărțile Simonei Mihuțiu sunt publicate la Editura Total Publishing și pot fi cumpărate online de pe libris.ro, carturesti.ro și librarie.net.