GHIOCEL

Cât de sfios apari, cu capul plecat,
Îmbrăcat în alb, atât de delicat!
Tu îmi înscrii pe plăpânde petale       
Primăveri cu mesaje vestale.
 
Îmbrăcat în alb, atât de delicat,
Cel care de grele ierni ne-ai vindecat,
Trezind copilul în sufletul matur,
Ne amintești ce înseamnă-n viață pur.
 
Îmi scrii pe plăpâdele-ți petale  
Că gerul, chiar și-n lupte inegale,  
Poate fi învins, oricât de greu ne pare,
Că nu e umbră dacă nu-i și soare.
 
Mesaje, primăvăratice vestale,
Transmit că ofilirile-s normale
Chiar și pentru primii vestitori,  
Că eternă-i clipa pentru muritori.