UN TÂNĂR FIR DE IARBĂ

Sunt un tânăr fir de iarbă  
Ce sprijină un colț de cer,  
Am verdele mijit în barbă
Și-n ochi albastrul, ca reper.

La poale de stejar voi crește,  
Să mă ferească de pârjol
Și-n fala sa ce mă umbrește
O să mă-nalț și eu pe sol.

Și chiar de sunt strivit de pași   
Ce-mi umblă-n suflet prea greoi,
Eu tot vă voi lăsa urmași
Și-or să apară fire noi.

De la trifoi cu patru foi
Împrumut peren noroc
Și, doborât de multe ploi,
Eu mă ridic din nou la loc.

La fel sunteți și voi, să știți,
Deși gândiți că sunteți mici,
De primăvară părăsiți!
Și voi veți fi mereu aici!