O vulpe șmecheră, ca orice vulpe,   
venind la Lupul-șef ca să-l convingă,    
favor să-i dea și-apoi să o disculpe,
în fața haitei gata să o-ncingă,
promite să-l susțină  mai departe     
să fie reales de-ai săi mândri lupi.
- Și cum rezolvi tu asta peste noapte?
- Pe unii dintre lupi poți să-i corupi,
răspunse vulpea, dându-i o găină.    
- Mă-ntreb, tu, vulpe, ce ai dori la schimb?
- Nimic, nu-s eu prea buna ta vecină?
Mi-aș dori permisul doar, ca să mă plimb
prin falnica-ți ogradă și-apoi în păduri   
să intr-un voie... Hai, nu fi egoist!
Voi oferi în plus, grozavele picturi
cu vulpi, făcute de-un pictor simbolist.                     

Al haitei mândru șef, Lupul cel mare,
cu ochii pironiți pe masă, la găină,
bătu palma cu mare încântare
și nu-i mai căută vecinei lui pricină.

 

٭٭٭

        
- N-avem ce mânca, lupii se răscoală!       
îi spuse-un lup flămând după o vreme.   
- Ce-aveți, frate, sunteți cuprinși de boală?
- N-avem găini în curte și nu avem nici lemne!
Îți dispare haita, lupii ți-s flămânzi!           
- Nevolnici lupi, ia mai tăceți din gură!
- Mărite șef, plătim taxe cu dobânzi,
și-ale naibii vulpi, din ogradă fură!
O să îți ia și locul, te avertizez,              
de șireata vulpe noi vom fi conduși,
la circ o să ajungi, din șef - un titirez,
în timp ce fi-vom noi, blazații cățeluși...

- E real, vecină, circulă un zvon
c-ai vrea să îmi iei locul, funcții și averi?    
- De azi eu, vulpea, mă voi sui pe tron!
Util ai fost, dar nu ai ce să-mi mai oferi.

٭٭٭ 

                            
Se strâng foștii lupi în haită. Unii tac,   
mai mulți șoptesc... Brusc, o voce peste toți    
se aude: „Să pornim, deci, la atac!
Să scăpăm de vulpe și de lupii hoți!

 

Minima moralia:

1. De nu ține seama de majoritate
un șef postu-și pierde, nu-i o zeitate.

2. Un om care este ușor de mituit
va oferi, la schimb, mai mult, chiar înzecit!

3. O haită, chiar supusă, n-o subestima!
De va fi  flămândă, se poate răscula.

4. Oricât de mare șmecher s-ar vrea cineva
își va găsi el nașul undeva, cândva.