DOR DE CRĂCIUN

Mai simt încă un iz cald de plăcinte,
De cârnați și sarmale fierte-n ceaun,
Aievea-mi apare chipul cuminte
Al bunicii-n seara de Sfântul Crăciun.

 

 

Mai aud vorba arară, domoală,
A unui bunic înțelept și preabun
De cuvântul său bogat în morală
Îmi amintesc mereu în zi de Crăciun.

 

 

Copilul din mine încă așteaptă
Să împodobească un brad în Ajun,
Să-i reapară bunicii la poartă,
Și să-i colinde „Trei păstori”, de Crăciun.