DIN DRAGOSTE

Când norii plâng,    
Lacrimile lor le strâng
În căușul palmelor mele,  
Durerea lor, durerea mea s-o spele.

 

Când norii ning,
Fulgi albi cad și mă ating,
Îi las încărunțiți pe tâmple,
Puritatea lor pe-a mea s-o umple.

 

Când nu plouă,
Nici nu ninge, nici nu rouă,
Împletesc o prețioasă salbă
Pe care mi-o înnod subtil sub barbă.

 

Iar secetă    
De-a fi vreodată pe planetă,
Cât toată ploaia îți voi plânge
Și cât roua, iar cu fulgii te voi ninge.