Există o singurătate a sufletului,
și-atunci ia formă de clepsidră
Cuvinte se scurg, unele nenăscute încă, 
altele povestite de mult...

 

Există și-o singurătate a cuvântului
rostit între pereți de sticlă,
mai mult un ecou, tainic vorbind cu sine însuși,
spart în vechi fărâme de viață.

 

Există o singurătate ce se dorește
scăpată din gâtul clepsidrei, făcând-o bucăți...
Unde-ar pleca însă, nu știe,
Nici cum ar sta pe cioburi de timp...