Depresie de iarnă

Am obosit să sper că mâine va fi bine,

Am obosit s-aștept o nouă primăvară.

Gerul mă îngheață și iarna intră-n mine

Și cu troiene albe gându-mi împresoară.

N-aș ști să spun de-s lacrimile mele

Sau fulgi de nea topiți pe-al meu obraz.

De-atâta oboseală tâmplele mi-s grele,

În somnul iernii nici visul nu stă treaz.

Îmi viscolește-n suflet teama despărțirii,

Pasul mi se-nțepenește în urme amorțit.

Îmi este dor de mine în iarna izolării.

Mă strig, dar și vocalele din EU au amuțit.

Imagine gratuită Pixabay

© 2024 simonamihutiu.ro