CANDOARE

Un băiețel, iubind o fată,
Descoperă că dintr-o dată
Copilăria-i mai frumoasă.
Și joaca parcă-i mai aleasă
Când amândoi înalță zmee,
Când fac din vise epopee,
Iar orizontu-i mai departe,
Al vieții drum se pierde-n noapte,
Și stelele par mult mai jos,
Aduc lumina ca prinos.
Pașii lor devin mai siguri
Și urca-vor orice ziduri
Ce le-or răsări în cale!
Desfac visul în petale:
- Mă iubește!-și spune fata,
Dar timidă, nu dă glas
Și, mergând ușor la pas,
Rupe florii o petală,
Lăsând doar o tijă goală.
- Te iubesc! îi spune el,
Dându-i floarea drept inel.
- Ca și oamenii mai mari?
Ochii ei devin stelari.
- Nu. Cu sufletul curat,
Te iubesc cu-adevărat!