Foto: Lia Tătar

Cronică de carte:

 

„VĂ PUP, CIOCOFLENDERILOR”, de Nicolae Băciuț

Gândurile care îmi dictează aceste rânduri nu sunt inspirate doar de figura lui Florin Piersic, acest „mare ciocoflender al teatrului românesc”, ci și de cea a domnului Nicolae Băciuț, „acest Domn al culturii transilvane”.

 

„Vă pup, ciocoflenderilor”, cartea domnului Băciuț, pe care am avut ocazia să o citesc recent, este un elogiu adus marelui actor și se înscrie, în opinia mea, printre cărțile document care vor rămâne peste timp. Este o reverență pe care autorul cărții o face în fața marelui actor, cinstindu-l. Printr-o reacție reflexă facem și noi același lucru, atât în ceea ce privește legendara figură a lui Florin Piersic, cât și în fața omului care a realizat la ceas aniversar, acest omagiu scris. Și nici nu ar putea fi altfel pentru că, așa după cum afirmă autorul, „Noi suntem parte din acel public, pe care Florin Piersic l-a iubit, îl iubește și căruia i s-a dăruit cu toată viața sa.” (Nicolae Băciuț)


Este de apreciat îmbinarea dintre demersul jurnalistic și cel beletristic, cu realizarea unei cărți plăcute lecturii, dar, personal, m-am lăsat atrasă mai mult de aerul familiar cu care domnul Nicolae Băciuț își împărtășește amintirile, cititorilor săi. Ca pentru a întări această impresie, o serie de fotografii însoțesc rândurile cărții.

 

„Autografele... pentru Florin Piersic”, semnate de oameni distinși care l-au cunoscut pe actor într-o împrejurare sau alta, au fost adunate cu grijă de Nicolae Băciuț. Regăsești emoții diverse în funcție de personalitatea celui care a așternut „autograful”, dar toate au un element comun: venerația. Evocările tuturor sunt exemple de noblețe sufletească și emoționează. Nu cred că doar spiritul de breaslă m-a făcut să mă opresc mai mult asupra paginilor scrise de domnul doctor Mircea Frențiu. Rândurile așternute de dumnealui sunt, pe cât de profunde, pe atât de frumoase.


„Dumnezeu a creat lumea ca un teatru, iar noi toți suntem actorii ei. Dumnezeu face distribuția și tot el ne urmărește cum jucăm. Viața este ca o piesă de teatru, nu este important cât durează, ci este important cât de bine este jucată.” (Mircea Frențiu)

 

În ceea ce mă privește, am rămas cu plăcerea lecturării acestei cărți, cu venerație reînnoită față de actor și scriitor, cu bucuria primirii unui memorabil și valoros autograf din partea autorului.

 

–    cronică de Simona Mihuțiu –

Întoarcere la pagina ESEU