Din lumea plină de confuzii
Trimit cuvântul clandestin,
Ascuns timid printre iluzii
Săpate-adânc într-un destin.

 

În lumea cea fără emoții
Culoarea-mi prelungește trupul,
Ca să picteze-n miezul sorții
O stea ce-și rătăcește grupul.

 

Din lumea care nu cuvântă
Un sunet scapă din prea-plin
Și-apoi spre ceruri se avântă,
Se-mbracă-n rugă, clandestin.

 

În strofă nu-i loc de concluzii,
Le-au luat pe toate idioții!
În lumea plină de confuzii
Vor face artă doar roboții.