POVESTE DE PE ACROPOLE

 

Zeii toți s-au strâns la sfat,
Privind uimiți spre Empireu.    
Nu înțeleg ce s-a-ntâmplat,
Cine-a avut atât tupeu
Să aducă-n vârf zăpada,                     
Pesemne luată din Olimp,   
Cine-a scuturat arcada
Și-a produs alt anotimp?

 

Pe Acropole se-aprind lumini,
Este mare vânzoleală,
Pe Hermes, pe hoții săi haini            
Cade-o mare bănuială.
Cum zeii au înnebunit
Titanii se-ntâlnesc și ei,
Să-și ia pământul cel râvnit
Își cheamă-Atlante, Prometei.

 

Gaea, fiii și-i adună
Din străfunduri abisale,
Cronos însuși se răzbună
Cu trăiri primordiale.
Elenii simpli, cei de rând,   
Privesc cum fulgii zboară,
Și-și spun cu lacrima în gând:
Vai, ce mult a nins în țară!

Foto: Atena, iarna 2022

© 2024 simonamihutiu.ro