foto: Lia Tătar  

Cronici, recenzii:

VÂRSTELE POEZIEI - O NOUĂ TINEREȚE

de NICOLAE BĂCIUȚ

 

          Întâlnirea cu Simona Mihuțiu, într-un exercițiu al dialogului literar, într-o Tabără a Prieteniei „De Amicitiae” (concept care și-a cam erodat substanța în vremea din urmă), mi-a revelat un destin literar care pune în ecuație două condiții aparent fără conexiuni, ori, cel mult, la limita convergenței: cea de medic, cu cea de scriitor. Nu orice fel de medic, ci unul care se confruntă mereu cu viața care înfruntă moartea; nu orice fel de scriitor, ci unul care nu exclude dintre variantele de manifestare creativă niciun gen, dând poeziei ce-i al poeziei, dar mai ales lăsându-se prinsă în mrejele epicului, unde a întregistrat realizări notabile: Fereastră spre mâine (roman, 2019), Destinul, o jucărie stricată, roman (2020), Liberi să (nu) gândim, proză scurtă (povestiri și miniromanul Intim), 2021, Puteam fi eu, roman (2022), cărți scrise în ultima perioadă, într-un tumult creativ de invidiat, după ce, o viață, Simona Mihuțiu a stat departe de zgomotul și furia vieții literare, chiar dacă au existat „antecedente, tentații ale scrisului, datând încă din copilărie.


           Însă, prin profesiunea pentru care a optat, Simona Mihuțiu încearcă să împace cele două aspirații, manifestate, temporal, cu viteze diferite: pe de o parte, să vindece trupuri, ca medic, iar, prin literatură, să încerce să vindece suflete.


          Scrisul ei vine din nevoia de echilibru interior, de compensare a unor trăiri copleșitoare, dar și din dorința de a-și lăsa preaplinul sufletesc să se reverse în pagini de literatură. Pagini care se hrănesc din real, dar care evadează adesea în ficțiune. Însetată de real, poeta își astâmpără mereu și setea de ideal...

- Textul integral îl puteți citi AICI -

foto: Lia Tătar

Cronica lansării volumului ”Secundele pierdute ale poeziei”, Cluj-Napoca, 5 noiembrie, 2022

de CARMEN MAN


          Sâmbătă, 5 noiembrie 2022, la Cluj-Napoca, în sala Jupiter a Hotelului Univers T, a avut loc lansarea volumului de poezii Secundele pierdute ale poeziei al scriitoarei Simona Mihuțiu, volum apărut la editura Total Publishing. În numai 3 ani de când a început să publice, Simona Mihuțiu a reușit să-și încânte publicul cititor, deja numeros, cu 3 romane: Fereastră spre mâine, Destinul, o jucărie stricată și Puteam fi eu, un volum de proză scurtă: Liberi să (nu) gândim și 2 volume de poezii: Geometrii de suflet și Secundele pierdute ale poeziei.


          Așa cum ne-a obișnuit și la lansările anterioare, sala a fost neîncăpătoare pentru cititorii doamnei Simona Mihuțiu, peste 80, veniți din mai multe colțuri ale țării, unii dintre aceștia împărtășind pasiunea pentru scris. În rândul publicului am regăsit-o pe doamna Mariana Moga, distinsă poetă și publicistă, sufletul Taberei literare De Amicitiae, pe doamna Livia Tătar, cea care promovează cultura română în cadrul Citadelei Artelor, pe poeta Rodica Mureșan din Cluj, pe domnul Sorin Dumitrache, talentat poet, redactor al revistei „Inimă de român”, însoțit de poeții Galasiu Elena, Jitariuc Ioan și de Elena Smocot. Amfitrioană desăvârșită a evenimentului de la Cluj-Napoca, Simona Mihuțiu i-a avut ca invitați speciali pe domnul Nicolae Băciuț, redactorul revistei Vatra Veche, editorul Paul Marcu și Diana Ionescu, profesoară de limba franceză.

 

         În deschiderea evenimentului, domnul Nicolae Băciuț, personalitate literară de prim rang, autor al 160 de volume, cel care patronează cu pasiune revista Vatra Veche, dar și revista Cadran, și care semnează și prefața volumului de poezii lansat sâmbătă la Cluj, a realizat cu mult farmec o recenzie a celei mai recente cărți a Simonei Mihuțiu, încântând publicul numeros participant la lansare cu un discurs extrem de viu, în încercarea de a revela atât semnificațiile titlului, Secundele pierdute ale poeziei, cât și ale temei care guvernează volumul, anume o meditație asupra timpului, temă universală și inepuizabilă. „Ajunsă la vârsta maturității pe toate planurile, acumulând o experiență de viață în care a văzut multe fețe ale timpului, Simona Mihuțiu își pune mereu întrebări, într-un dialog cu sine și cu lumea, despre condiția umană și limitele ei.” Domnul Nicolae Băciuț a trecut apoi în revistă multiplele fațete ale timpului, pe care le-a regăsit în noua carte de versuri a autoarei Simona Mihuțiu: condiția umană în raport cu timpul, timpul ca reflexie în orizontul nostalgiilor, timpul anotimpurilor, fiecare seducător în felul său dar, remarcă domnul Băciuț, toamna, „cu încărcătura sa simbolică, anotimp al începtului și sfârșitului”, pare a se afla între preferințele poetei. Și timpul ca „judecător suprem” sau ca „expresie a călătoriei” sunt motive pe care le regăsim în creația poetică a Simonei Mihuțiu, iar „evantaiul tematic al cărții este unul larg cuprinzător, divers, confesiunea lirică se intersectează cu atitudinea socială, cu faptul cotidian, în care își fixează repere metaforice și emoționale”, notează domnul Nicolae Băciuț în recenzia dumnealui.


          În continuarea evenimentului, domnul Paul Marcu, prin grija căruia volumul Secundele pierdute ale poeziei a  apărut la editura Total Publishing, a făcut câteva considerații asupra prolificității scriitoarei Simona Mihuțiu, care trece cu ușurință de la roman la poezie, se întoarce la proza scurtă, apoi revine la roman, pentru ca poezia să își recâștige locul în sufletului ei. Editorul Paul Marcu remarcă cu încântare faptul că cititorii Simonei Mihuțiu nu se dezmint nici la această lansare, observând numărul mare al celor participanți la lansarea celei mai recente cărți a autoarei, precum și numărul mare al cititorilor care comandă cărțile sau o urmăresc în mediul virtual pe scriitoarea Simona Mihuțiu.

 
          Ca o surpriză deosebită în cadrul lansării, doamna profesoară Diana Ionescu, cititoare fidelă a autoarei, din pasiune pentru poezie și pentru limba lui Voltaire, a tradus în franceză câteva dintre poeziile care i-au bucurat sufletul, recitându-le în fața publicului participant la eveniment, sedus de muzicalitatea versurilor Simonei Mihuțiu și în limba franceză. Doamna Diana Ionescu, cunoscând dragostea pe care Simona Mihuțiu o încearcă față de mare, îi urează, în încheierea discursului său, în stil marinăresc, „vânt din pupă” acestui volum și creației viitoare a scriitoarei.


           În finalul evenimentului prilejuit de lansare, Simona Mihuțiu s-a oprit asupra unor poezii din volumul Secundele pierdute ale poeziei, recitându-le și deslușind publicului sensurile ascunse ale versurilor. Cititorii numeroși au beneficiat apoi și de o sesiune de autografe, timp de aproape o oră fiecare participant primind autografe sau imortalizând evenimentul alături de scriitoarea Simona Mihuțiu.

Secundele pierdute ale poeziei

 

          Recenzie de Diana Ionescu

         

          Toamna este un anotimp al nostalgiilor, de împărtășire a unor clipe de frumos, de iubire, de regăsire în marea noastră trecere sau marea noastră devenire, dar este și un anotimp al roadelor. De astă dată literare, așa cum avem prilejul să constatăm. Simona Mihuţiu, scriitoarea ce nu mai are nevoie de prezentări în acest moment, a ajuns, după patru volume de proză, la al doilea volum de poezii. Așadar aș folosi o expresie marinărească, tipic românească, dorindu-i «Vânt bun din pupa!» Și spun așa pentru că știu că autoarea iubește, între multe altele, marea și vapoarele.

         

          Este un volum despre care cred cu tărie că va reuși să atingă sublimul din noi. Mai mult de atât, venind după «Geometrii de suflet», «Secundele pierdute ale poeziei», prin ceea ce ne oferă, poate fi deja o confirmare a faptului că Simona Mihuțiu nu a fost înzestrată doar cu harul povestirii, ci și cu cel al poeziei, devenind într-un timp relativ scurt, o scriitoare complexă. Rândurile ei sunt cu siguranță rodul unei munci asidue, a unei «discipline» a creatorului care îi păstrează ștacheta la nivel înalt. Mă bucur din suflet că a găsit forța, prilejul, puterea de-a se dedica și acestei mari pasiuni, literatura, ridicând-o la nivel de artă, de măiestrie....

 

- Textul integral îl puteți citi AICI

”Secundele pierdute ale poeziei”

  • Ieri, 5 noiembrie 2022, la Cluj-Napoca, în sala Jupiter a Hotelului T, a avut loc lansarea volumului SECUNDELE PIERDUTE ALE POEZIEI, semnat de Simona Mihuțiu. Sala arhiplină, invitați din toate colţurile țării, i-au fost și de această dată alături autoarei, care, cu devotament, se dăruiește generațiilor viitoare, fiindcă lectura face parte din viață, fiind considerată o aventură a spiritului, o cale de acces spre dumnezeire și o oportunitate de a pătrunde într-o lume în care visurile zboară deasupra tărâmurilor necunoscute de alții.
    Autoarea, aflată la cel de-al șaselea volum personal, debutând în 2019 cu romanul „Fereastră spre mâine”, s-a născut la Codlea și este absolventă a Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, de profesie oncolog.
    În urmă cu un an îi luam Simonei Mihuțiu un interviu, pentru un volum destinat bibliotecilor din țară și străinătate. Iată câteva pasaje:
    „ Dorința de a scrie a apărut în copilărie. Viața însă, înseamnă și alegeri, iar eu am ales să devin medic oncolog. Nu îmi pare rău, mi-am practicat meseria cu dedicație, mi-a ascuțit spiritul de observație, mi-a înlesnit cunoașterea naturii umane, dar a fost și o meserie devoratoare de timp și energie, ocupând și un mare spațiu interior. Însă, la vârsta la care simți că orizontul se apropie de tine, ai vrea să faci ceea ce nu ți-ai permis până atunci, să faci ceva ce ți-ai dorit de mult!
    Sunt sinceră în ceea ce transmit, sunt eu. Astfel îmi transmit emoția atât în proză, cât și în poezie. În al doilea rând temele și personajele sunt actuale. Cititorul se poate regăsi în paginile cărților mele. Iubirea, ca fundament al întregii umanități, este prezentă și în poezie, și în proză, dar este întotdeauna plasată într-un cadru social pe care îl invit pe cititor să îl descopere. Mi-am dorit ca scrierile mele să fie ca viața: cu bucurie, umor, tristețe. Dacă am reușit sau nu, nu știu; îl las pe cititor să aprecieze. ”
    Vă îndemn să cunoașteți autoarea, un exemplu de pasiune și dăruire, care simte, transmite, gândește și se dăruiește cititorilor, fiindcă Simona Mihuțiu este, cu adevărat, un creator de infinit.  – cronică de eveniment de MARIANA MOGA

     

Despre „Secundele pierdute ale poeziei”


Impresii de lectură, de Alexandru Chirilov, (Diodor)


          Deja o consacrată a genului epic, prin cele 4 volume publicate, Simona Mihuțiu „recidivează” în genul liric cu acest al doilea volum al său, intitulat Secundele pierdute ale poeziei.
          Influențată, evident, de universul activității sale profesionale, unde patrularea prin anticamera morții rejectează fleacurile cu care ne încrâncenăm, de-atâtea ori, să ne irosim viața, Simona Mihuțiu ne propune o lirică de tip cerebral, analitic, cu extragere de esență a existenței umane. Meditațiile sale asupra scurgerii timpului, temă universal abordată de mai toți poeții lumii, reprezintă materializarea prin scris a frământărilor sufletești ale unei femei mature, dar care mai păstrează filonul acela inefabil al copilului ce poartă cu sine pecetea unui iulie exclusivist.


          Lirica sa e preponderent narativă, verbală, cu asumate aritmii și variații de măsură, ce-i particularizează exotice ipostaze ale prozodiei, unde doar rima trivalentă mai rămâne pe metereze.
Limbajul matematic și medical conturează o lirică de tip cerebral, filigranată, însă, cu stări emoționale tulburătoare.
Își cauta „superioara resemnare”, dar nu poate accepta că „bunul simț și omenia mor”
(poezia „Caracter”, pag. 154). O resemnare de bătrân filozof, înghiontită de o indignare civică pregnantă, ce refuză să fie pusă la colț, pe coji de nucă, într-o lume a „Prădătorilor culturali” ce manelizează cultura, în special poezia; o „Însingurare colectivă”, sugrumată de „Prostia metastatică”, dar și „Amnezia colectivă” ce ne face să uităm istoria - riscând repetarea paginilor ei nefaste - sunt îngrijorări majore, puse în paginile acestui volum.


         Tema universală a scurgerii timpului, prezentă și în titlul acestei cărți, devine un pretext și pentru exerciții de retrospectivă imaginativă, ca în oximoronicul titlu „Reîntoarcerea în viitor”, de unde urmașii urmașilor noștri își amintesc de noi:
         „Era o specie ciudată
         Mai știa, încă, să scrie

         Pe o bucată de hârtie...”

- Textul integral îl puteți citi dând clic AICI

Păreri ale cititorilor puteți citi AICI

Cărțile Simonei Mihuțiu sunt publicate la Editura Total Publishing și pot fi cumpărate online de pe libris.ro, carturesti.ro și librarie.net.